Rodeste'n vers cuvântul la tot pasul..,
Suisuri încarcate de povara
Amurgurilor mute îsi dau glasul
Trecutului; îl cheama în afara

Luminilor din neatinsa ceara
Albinelor de aur unde ceasul
Doar siesi îsi da sens pe din afara
Clipei ce'n van îi masura popasul...

Pe albe-altare, praguri înaltului,
Ard curcubeie'n cädelniti de eres.
Dau împlinire noua sonetului
Tristetü si chipuri ce nu s'au ales
Inca din cruda trecerea timpului...
Nox abiit, nee tarnen hora dies.*